Comunicarea este prezenta in tot ce facem in viata si este esentiala pentru a putea munci si trai.
Foarte important este cum comunicam si cat comunicam, dar mai ales cat de eficient:
- 75% dintr-o zi de munca vorbim si ascultam;
- 75% din ceea ce auzim, auzim imprecis;
- 75% din ce auzim cu acuratete, uitam in urmatoarele trei saptamani.
In medie, 75% din timpul de lucru al unui manager se consuma pentru
comunicare, avand aproximativ urmatoarea structura:
- 9% citeste;
- 16% scrie;
- 30% vorbeste;
- 45% asculta.
Un lucru care evidentiaza o data in plus importanta comunicarii intr-o organizatie este ca avansarea din pozitiile manageriale de mijloc are drept prim criteriu abilitatea de a comunica cu superiorii.
Comunicarea orala
Comunicarea orala este principala forma de comunicare. Intr-o organizatie circa 75% din schimbul de informatii de realizeaza oral.
Formele obisnuit utilizate in comunicarea orala interpersonala include:
- individ-individ (fata in fata);
- telefonul;
- sedinta;
- prezentarea (expunerea).
Comunicarea individ-individ, pentru un manager, este forma potrivita pentru:
- delegarea sarcinilor,
- instruire (pregatire),
- informare,
- dezvoltarea
- mentinerea relatiilor umane.
Telefonul, ca mijloc de comunicare, face posibil un rapid schimb de informatii prin economisirea timpului necesar deplasarii.
Sedintele sunt forme de comunicare directa in cadrul unei organizatii. Sedintele pot fi informale, de delegare de sarcini, coordonarea resurselor.
Prezentarile pe care managerii trebuie sa le faca, din cand in cand sunt, de regula, formale , spre deosebire de formele mai sus analizate care obisnuit sunt informale.
Sansele de a avea o expunere, cuvantare, care sa mareasca audienta si interesul publicului sau grupului caruia va adresati, vor spori cu siguranta, daca veti pregati cu atentie continutul mesajului in toate cele trei clasice parti ale sale: introducere, cuprins, incheiere.
Comunicarea in scris
Comunicarea in scris este potrivita pentru transmiterea informatiilor de interes general, a mesajelor oficiale, formale sau pe termen lung, precum si a mesajelor ce vizeaza un numar mare de oameni a caror activitate este interdependenta.
Ca si in cazul comunicarii orale, mesajul scris trebuie sa fie adecvat, adaptat la caracteristicile cititorilor.
Sintetizand recomandarile pentru alcatuirea mesajelor in scris, ce pot ajuta la cresterea eficacitatii comunicarii, consideram util urmatorul ghid, sugerat de specialistul american Keith Davis:
1. Folositi cuvinte si fraze simple;
2. Folositi cuvinte scurte si familiare;
3. Alcatuiti fraze si paragrafe scurte;
4. Utilizati pronumele personal, ori de cate ori este posibil, la persoana a doua;
5. Folositi ilustratiile, graficele, exemplele;
6. Apelati la verbele active, precum “Managerul propune…”;
7. Economisiti adjectivele;
8. Eliminati cuvintele ce nu sunt necesare;
9. Exprimati ideile logic si direct.
Comunicarea nonverbala
Comunicarea nonverbala este a treia forma prin care puteti transmite mesaje.
Eficacitatea sa implica faptul ca a comunica inseamna ceva complex, cu mult mai mult decat a selecta cuvintele potrvite. In sens larg, comunicarea nonverbala este generata de orice transmite un mesaj.
De fiecare data, in comunicarea orala, directa, fata in fata, oamenii transmit mesaje prin intermediul expresiilor faciale, modulatiilor vocii, gesturilor si a pozitiei (posturii), care mai sunt generic numite "limbajul corpului".
Expresiile faciale. Sunt comune aprecierile potrivit carora o persoana care zambeste
este bine dispusa si prietenoasa, in timp ce una incruntata este indispusa si nemultumita. Sprancenele ridicate sunt interpretate a fi semn de neincredere sau uimire.
Buzele stranse sugereaza manie.
Vocea. Ca ai expresiile fetei, timbrul, tonul, volumul si ritmul vorbirii transmit prin voce atitudini - caldura, prietenie, suparare, manie etc. Modulatiile si calitatea vocii joaca un rol semnificativ in comunicare.
Gesturile si pozitia corpului. Pozitiile si miscarile mainilor si corpului, calificate intr-un ansamblu de coduri, numite generic gesturi, exprima o varietate de stari psihice sau atitudini ce sunt percepute in comunicarea nonverbala.
Pozitia mainilor / corpului Mesajul transmis
* O mana pe gura * Obiectie, plictiseala
* Mainile in cap * Uimire, disperare
* Maini in solduri * Manie, defensiva
* Maini ridicate in afara * Neincredere, incurcatura, incertitudine
* Maini incrucisate * Inchis comunicarii
* Aratator intins * Autoritate, neplacere, lectura
* Pozitia in scaun (drept, tolanit,agitat) * Interes, dezinteres, plictiseala
* Umeri ridicati * Indiferenta, necunoastere
Adesea nu suntem constienti de gesturile noastre si de efectele pe care acestea le produc. Excesul in gesturi distrage sau devine plicticos.
Interpretati limbajul spatiului, limbajul culorilor, limbajul vestimentatiei, limbajul tacerii.
joi, 25 octombrie 2007
miercuri, 17 octombrie 2007
Apariţia si evoluţia comunicării
Cuvântul de origine latina “comunicare” înseamna “ face comun”.
Dictionarul explicativ al limbii române ofera urmatoarea definitie: a
comunica=a face cunoscut; a da de stire; a informa; a infiinta, a spune .
Comunicam pentru a ne transmite ideiile, sentimentele , emotiile, parerile,
pentru a influenta, pentru a ne corela între noi rezultatele muncii, pentru a ne
socializa
Deşi etimologic termenul comunicare este de origine latină, pentru prima dată arta cuvântului a fost devoltată de către greci. Celebrele agoras, spaţiile publice deschise din pieţe, reprezentau locurile unde cei mai pricepuţi în mânuirea cuvântului îşi dovedeau abilităţile oratorice, dar şi unde cetăţenii prin stipulările legislative aveau dreptul de a-şi construi discursul de apărare în faţa instanţei de judecată.
Componente identificabile de teoria comunicării apar de abia în secolul VI ante.Hr., în lucrarea lui Corax din Siracuza – Arta retoricii. Aceste preocupări vor fi continuate ulterior de către Platon şi Aristotel .
Primul model al sistemului de comunicare îşi găseşte expresia factuală în jurul anului 100 ante.Hr., fiind elaborat de către romanii care au preluat preocupările grecilor, devoltându-le substanţial.
Evul Mediu este caracterizat în principal de puternica devoltare a Bisericii şi a rolului acesteia în viaţa socială. Putem spune că în această perioadă comunicarea cunoaşte noi dimensiuni, precursoare fenomenului de comunicare de masă.
De asemenea prin instituţionalizarea activităţilor de redactare a legilor, rapoartelor şi a unei întregi birocraţii în sensul său real, comunicarea a dobândit încă un nou atribut: activitate cvasinormată, de supunere şi/sau respectare a unor reguli de elaborare, redactare şi editare a materialelor.
Cu anii 1440 - când Gutenberg inventează tiparul - comunicarea intră într-o nouă eră: era comunicării de masă ca eră a comunicării cantitative.
Dacă până la jumătatea secolului XV comunicarea în forma sa scrisă presupunea costuri şi eforturi imense, tiparul a dat posibilitatea tipăririi unui număr mare de cărţi declanşând ceea ce am putea numi hemoragia informaţională.
Primele efecte considerabile ale acesteia au fost înfăptuite prin mişcarea religioasă condusă de Luther şi prin Revoluţia Franceză.
Luther între 1518 şi 1521 a tipărit aproximativ 800 de ediţii ale textelor sale la tipografia din Wittenberg, prin care a reuşit să îşi câştige adepţi şi să exercite o influenţă intenţionată, exactă şi eficientă asupra europenilor.
Din preajma anului 1790, când în Anglia a apărut Copyright Act prin care se reglementa şi se instituia controlul asupra reproducerilor neautorizate, deja vorbim de industria comunicării.
În anul 1860, deci la mai puţin de 500 de ani de la prima revoluţie comunicaţională, o a doua are loc.
James Maxwell, un matematician englez, unifică teoriile vremii cu privire la natura ondulatorie a luminii cu cele despre electricitate şi magnetism. În 1887, Heinrich Hertz confirmă experimental aceste teorii şi reuşeşte să detecteze undele electromagnetice care-i vor purta numele mai târziu.
În cele din urmă, anul de graţie 1894 aparţine fizicianului englez Lodge care construieşte primul receptor de unde hertziene. Este anul în care s-a născut telegrafia fără fir.
De aici până la radio sunt doar doar 6 ani, în 1900 Reginald Fessenden începând studierea cuvântului vorbit, în 1906 realizând primele experienţe, iar din 1909 radio-ul fiind folosit drept instrument de comunicare pentru publicul larg.
Preajma anului 1938 surprinde acest nou mijloc de comunicare în masă ca instrument al comunicării politice.
Iată deci cum o dată cu dezvoltarea comunicării se dezvoltă şi activităţile specifice acesteia şi iată cum termenul de comunicare devine din ce în ce mai greu de definit. Putem presupune existenţa unei direct proporţionalităţi între evoluţia comunicării şi problematica aferentă acesteia.
Noua regină a mijloacelor de comunicare, televiziunea îşi are începuturile tot în anii precursori celei de-a doua conflagraţii mondiale.
Boom-ul televiziunii şi decalarea celorlalte mijloace de comunicare în masă au fost înregistrate de abia după terminarea războiului şi s-au întins pe o perioadă mai mare de 10 ani, nucleul centripet al influenţei fiind Statele Unite ale Americii iar ţinta - Europa.
Noile media sau noile tehnologii informaţionale şi de comunicare nu aşteaptă mai mult de 4-5 ani de la încoronarea televiziunii şi încep treptat uneltirea pentru detronarea acesteia.
În anii 1960 în colţurile umbroase ale Departamentului Apărării S.U.A., Agenţia pentru Proiecte de Cercetare Avansate rămâne însărcinată cu un proiect de cercetare pentru realizarea practică a interconectării reţelelor de computere ale bazelor militare americane.
Această inter-reţea trebuia contruită astfel încât să reziste unui atac atomic din partea inamicilor. Aşadar cei din ARPA au creat ceea ce azi numim IP, protocolul la acea vreme fiind deliberat construit pentru a putea satisface obiectivele reţelei în condiţii de atac. 1969 – ARPANET-ul.
În acest an la dezvolatarea proiectului ARPA au fost invitate să participe şi 4 universităţi civile americane. 1969 este anul germinativ al extinderii, întrucat ARPA se divide în DARPA (partea militară) şi ARPANET (partea civilă).
În 1975 a fost creat serviciul e-mail, pentru primirea şi expedierea mesajelor electronice. Tot în acest an a fost creat şi serviciul TELNET care a permis comanda de la distanţă a unui computer . În 1979 - este creat serviciul UseNet specializat iniţial pentru informarea şi crearea grupurilor de discuţii pe diferite domenii de interes ştiinţific.
Anii 1980 aduc protocolul TCP/IP care face corecţii vechiului protocol IP. În aceşti ani încep să fie interconectate supercalculatoarele din centrele universitare americane. La începutul anului 1990 îşi fac apariţia pe internet primele firme comerciale.
Prin investiţiile enorme care le fac aceste firme se contribuie mult la dezvoltarea internetului. Deşi acesta nu are o structură bine administrată nici până în prezent, totuşi apare un organism ce se va dovedi inutil: InterNIC, îndrituit să supervizeze activităţile de pe net. 1991 an de graţie prin excelenţă: fizicianul Tim Berners-Lee, în laboratoarele centralei nucleare CERN inventează o nouă metodă de transmitere a datelor ştiinţifice.
Pe baza acestei metode se naşte www -world wide web, cea mai mare pânză informaţională de păianjen care a existat vreodată. Deşi aceste noi media oferă pe lângă tehnologia superioară în raport cu media clasice (radio-ul şi televiziunea) un aport considerabil de informaţie, detronarea televiziunii încă nu s-a produs.
Totuşi numărul tot mai mare de utilizatori ai calculatorului şi posibilitatea tot mai la îndemână a conectării la internet fac într-adevăr ca fiecare an să pară epoca de piatră faţă de anul următor.
Dictionarul explicativ al limbii române ofera urmatoarea definitie: a
comunica=a face cunoscut; a da de stire; a informa; a infiinta, a spune .
Comunicam pentru a ne transmite ideiile, sentimentele , emotiile, parerile,
pentru a influenta, pentru a ne corela între noi rezultatele muncii, pentru a ne
socializa
Deşi etimologic termenul comunicare este de origine latină, pentru prima dată arta cuvântului a fost devoltată de către greci. Celebrele agoras, spaţiile publice deschise din pieţe, reprezentau locurile unde cei mai pricepuţi în mânuirea cuvântului îşi dovedeau abilităţile oratorice, dar şi unde cetăţenii prin stipulările legislative aveau dreptul de a-şi construi discursul de apărare în faţa instanţei de judecată.
Componente identificabile de teoria comunicării apar de abia în secolul VI ante.Hr., în lucrarea lui Corax din Siracuza – Arta retoricii. Aceste preocupări vor fi continuate ulterior de către Platon şi Aristotel .
Primul model al sistemului de comunicare îşi găseşte expresia factuală în jurul anului 100 ante.Hr., fiind elaborat de către romanii care au preluat preocupările grecilor, devoltându-le substanţial.
Evul Mediu este caracterizat în principal de puternica devoltare a Bisericii şi a rolului acesteia în viaţa socială. Putem spune că în această perioadă comunicarea cunoaşte noi dimensiuni, precursoare fenomenului de comunicare de masă.
De asemenea prin instituţionalizarea activităţilor de redactare a legilor, rapoartelor şi a unei întregi birocraţii în sensul său real, comunicarea a dobândit încă un nou atribut: activitate cvasinormată, de supunere şi/sau respectare a unor reguli de elaborare, redactare şi editare a materialelor.
Cu anii 1440 - când Gutenberg inventează tiparul - comunicarea intră într-o nouă eră: era comunicării de masă ca eră a comunicării cantitative.
Dacă până la jumătatea secolului XV comunicarea în forma sa scrisă presupunea costuri şi eforturi imense, tiparul a dat posibilitatea tipăririi unui număr mare de cărţi declanşând ceea ce am putea numi hemoragia informaţională.
Primele efecte considerabile ale acesteia au fost înfăptuite prin mişcarea religioasă condusă de Luther şi prin Revoluţia Franceză.
Luther între 1518 şi 1521 a tipărit aproximativ 800 de ediţii ale textelor sale la tipografia din Wittenberg, prin care a reuşit să îşi câştige adepţi şi să exercite o influenţă intenţionată, exactă şi eficientă asupra europenilor.
Din preajma anului 1790, când în Anglia a apărut Copyright Act prin care se reglementa şi se instituia controlul asupra reproducerilor neautorizate, deja vorbim de industria comunicării.
În anul 1860, deci la mai puţin de 500 de ani de la prima revoluţie comunicaţională, o a doua are loc.
James Maxwell, un matematician englez, unifică teoriile vremii cu privire la natura ondulatorie a luminii cu cele despre electricitate şi magnetism. În 1887, Heinrich Hertz confirmă experimental aceste teorii şi reuşeşte să detecteze undele electromagnetice care-i vor purta numele mai târziu.
În cele din urmă, anul de graţie 1894 aparţine fizicianului englez Lodge care construieşte primul receptor de unde hertziene. Este anul în care s-a născut telegrafia fără fir.
De aici până la radio sunt doar doar 6 ani, în 1900 Reginald Fessenden începând studierea cuvântului vorbit, în 1906 realizând primele experienţe, iar din 1909 radio-ul fiind folosit drept instrument de comunicare pentru publicul larg.
Preajma anului 1938 surprinde acest nou mijloc de comunicare în masă ca instrument al comunicării politice.
Iată deci cum o dată cu dezvoltarea comunicării se dezvoltă şi activităţile specifice acesteia şi iată cum termenul de comunicare devine din ce în ce mai greu de definit. Putem presupune existenţa unei direct proporţionalităţi între evoluţia comunicării şi problematica aferentă acesteia.
Noua regină a mijloacelor de comunicare, televiziunea îşi are începuturile tot în anii precursori celei de-a doua conflagraţii mondiale.
Boom-ul televiziunii şi decalarea celorlalte mijloace de comunicare în masă au fost înregistrate de abia după terminarea războiului şi s-au întins pe o perioadă mai mare de 10 ani, nucleul centripet al influenţei fiind Statele Unite ale Americii iar ţinta - Europa.
Noile media sau noile tehnologii informaţionale şi de comunicare nu aşteaptă mai mult de 4-5 ani de la încoronarea televiziunii şi încep treptat uneltirea pentru detronarea acesteia.
În anii 1960 în colţurile umbroase ale Departamentului Apărării S.U.A., Agenţia pentru Proiecte de Cercetare Avansate rămâne însărcinată cu un proiect de cercetare pentru realizarea practică a interconectării reţelelor de computere ale bazelor militare americane.
Această inter-reţea trebuia contruită astfel încât să reziste unui atac atomic din partea inamicilor. Aşadar cei din ARPA au creat ceea ce azi numim IP, protocolul la acea vreme fiind deliberat construit pentru a putea satisface obiectivele reţelei în condiţii de atac. 1969 – ARPANET-ul.
În acest an la dezvolatarea proiectului ARPA au fost invitate să participe şi 4 universităţi civile americane. 1969 este anul germinativ al extinderii, întrucat ARPA se divide în DARPA (partea militară) şi ARPANET (partea civilă).
În 1975 a fost creat serviciul e-mail, pentru primirea şi expedierea mesajelor electronice. Tot în acest an a fost creat şi serviciul TELNET care a permis comanda de la distanţă a unui computer . În 1979 - este creat serviciul UseNet specializat iniţial pentru informarea şi crearea grupurilor de discuţii pe diferite domenii de interes ştiinţific.
Anii 1980 aduc protocolul TCP/IP care face corecţii vechiului protocol IP. În aceşti ani încep să fie interconectate supercalculatoarele din centrele universitare americane. La începutul anului 1990 îşi fac apariţia pe internet primele firme comerciale.
Prin investiţiile enorme care le fac aceste firme se contribuie mult la dezvoltarea internetului. Deşi acesta nu are o structură bine administrată nici până în prezent, totuşi apare un organism ce se va dovedi inutil: InterNIC, îndrituit să supervizeze activităţile de pe net. 1991 an de graţie prin excelenţă: fizicianul Tim Berners-Lee, în laboratoarele centralei nucleare CERN inventează o nouă metodă de transmitere a datelor ştiinţifice.
Pe baza acestei metode se naşte www -world wide web, cea mai mare pânză informaţională de păianjen care a existat vreodată. Deşi aceste noi media oferă pe lângă tehnologia superioară în raport cu media clasice (radio-ul şi televiziunea) un aport considerabil de informaţie, detronarea televiziunii încă nu s-a produs.
Totuşi numărul tot mai mare de utilizatori ai calculatorului şi posibilitatea tot mai la îndemână a conectării la internet fac într-adevăr ca fiecare an să pară epoca de piatră faţă de anul următor.
luni, 15 octombrie 2007
SOCIETATEA INFORMAŢIONALĂ
Reperele evolutiei umane
1 milion de Homo Sapiens
21:28 - alfabetul
22:06 – Homer
22:38-23:01 – Imperiul Roman
23:38 – Gutenberg
23:52 – presa tipografica pe aburi
23:53 – telegraful
23:54 – telefonul
23:55 – filmul cu sunet
23:56 – televiziunea in culori
Societatea Informationala- 23:59:56
• Primul satelit artificial al Pamantului
• Comunicatii
• Computere
O noua societate?
Existenta umana cunoaste faze distincte de dezvoltare - de la precivilizatie … la Revolutia Agriculturala si … Industriala … la Era Informationala.
•5 milioane de ani de evolutie umana
00:00:00
00:00:00
1 milion de Homo Sapiens
20:00 - scrisul
20:40 – hieroglifele21:28 - alfabetul
22:06 – Homer
22:38-23:01 – Imperiul Roman
23:38 – Gutenberg
23:52 – presa tipografica pe aburi
23:53 – telegraful
23:54 – telefonul
23:55 – filmul cu sunet
23:56 – televiziunea in culori
Societatea Informationala- 23:59:56
• Primul satelit artificial al Pamantului
• Comunicatii
• Computere
O noua societate?
Existenta umana cunoaste faze distincte de dezvoltare - de la precivilizatie … la Revolutia Agriculturala si … Industriala … la Era Informationala.
Caracteristici SI:
POLITIC: SI este democratica
ADMINISTRATIV: ofera posibilitati de dezvoltare pentru afaceri si administratie publica
SOCIAL: ofera acces facil la educatie prin dezvoltarea infrastructurii informationale si de comunicatii
ECONOMIC: determina cresterea potentialului de afaceri si a productivitatii muncii
JURIDIC: modifica natura muncii, creand conditii pentru desfasurarea activitatilor specifice erei informationale
INDIVIDUAL: permite valorificarea inteligentei cu investitii mici
CULTURAL: este o societate bazata pe cunoastere, asigurand consacrarea valorilor umane (traditie, religie etc.)
e-Romania
Tineretul în era digitala
Acces mai ieftin la Internet
Dezvoltarea comertului electronic
Internetul în universitati si cercetare
Implicarea online a persoanelor cu handicap
Asistenta medicala online
Guvernare online
Abonați-vă la:
Postări (Atom)